luna nopţilor de mai
exista atâta singurătate in ea,
deşi veacuri întregi
o umplură
cu dragostea lor
tinerii îndrăgostiţi.
exista atâta singurătate
în acest aur
încât luna nopţilor de mai
nu mai e lună
ci făclie de veghe
peste triste morminte.
există atâta singurătate
în acest chip de fecioară
încât
veghea omenească
a umplut-o
cu plânsul străvechi
al dragostei dintâi.
exista atâta singurătate
în sanctuarele ei
încât lacrima femeii
care aşteaptă
seara
să viseze
că de undeva
vine iubitul în hlamindă
s-o fure,
se preface în rouă.
deşi salcâmii au innebunit
ea trece nepăsătoare
peste rariştea de brazi
ca o iluzie a nopţii,
amintindu-ne
de eternitatea unei clipe,
presărate cu aurul mirific al ei.
10 mai 2010
