speranţe
Din lungul unei uliţe-n noroi
Noi am născut în ţară un popor,
Am înverzit ogorul cu doi boi
Şi-au răsărit ţărani purtaţi de dor.
Tot haiducind prin secole, hapsâni,
Furaţi, bătuţi şi plini de angarale
Purtaţi prin codru la ai maicii sâni
Fără mâncare şi fără de parale.
Şi din ţărani am fost născuţi şi noi,
Purtându-le pe veci iubirea sfântă,
Că ne-a născut în vremuri de nevoi
Cu dorul lor şi doina care cântă.
La rându-ne din rădăcini străbune
Vom încerca să ne suim la stele
Şi să visăm în zile tot mai bune,
Speranţa idealurilor mele...
Prin istorie mersul ne-a fost greu
Ne întrebăm cât va mai fi, dar când?,
Mă-neacă dorul că tânjim mereu
Şi tot aştept răspunsul: în curând...
