astăzi am deschis lada de zestre a mamei
astăzi am deschis lada de zestre a mamei,
o ladă veche, uitată în podul casei,
acolo am găsit moţul meu,
firişoare de păr blond,
infăşurate într-o hârtie îngălbenită de vreme,
pe hârtie scria:
,,aventura ta începe astăzi!”
de bucurie ştiu că atunci
m-am tăvălit prin grădină prin iarba verde
şi mi-am pierdut un pantof,
apoi, a doua zi, m-am îmbolnăvit de gălbenare,
probabil ca am mâncat ouă clocite,
mama m-a luat de mână
şi m-a dus la Tuţănoaia,
care mi-a crestat în frunte
o rana,
a zis că-mi dă drumul la sângele otrăvit,
a curs ca o strachina de lichid roşu,
după care, ameţit, m-am dus acasă şi m-am culcat.
şi-am visat, doamne, un câmp de maci
care se termina cu o apă mare,
cred că era donul,
că tata era încercuit la cotul donului,
şi apa aceea era roşie
şi tata înota prin ea
şi păcăneau catuşele
şi săreau în sus cai şi căruţe
şi oameni, ca-n apocalipsă,
şi cânta un flaut
era un înger care fluiera,
avea aripi sclipitoare
şi zbura pe deasupra mea
şi el mi-a zis :
copile,
eşti în paza mea, n-ai să mori,
ai să trăieşti poveşti frumoase
cu zâne
şi cu feţi-frumoşi,
lumea e mare,
trebuie să te bucuri de ea.
cănd m-am trezit,
mama sufla-n lampă
şi mi-ă spus
că i s-a arătat o stea zburând prin cameră
care a anunţat-o că tata a scăpat cu viaţă
şi-o să vină acasă
şi-o să-mi aducă bomboane...
am coborât din podul casei târziu
şi m-am uitat în oglindă,
părul meu de astăzi
nu mai semăna cu smocul acela blond
pe care-l strângeam în palmă.
şi copilul de ieri
trecuse-n poveste,
moţul acela
era copilăria
pe care mama mi-o păstra acolo,
ferită de răutăţi.
acum casa e pustie,
mama s-a mutat în stei
şi tata s-a mutat în stei
şi eu am să mă mut în stei
spre nemişcătorii mei străbuni,
retraşi în turnuri de oase,
să privesc stelele cum cad noaptea,
înecate în mare.
sâmbătă, 5 iunie 2010
