torțele amintirilor

pârâul s-a-ntins

 ca un șarpe peste câmpie,

se varsă ca un gând

 undeva departe,

sclipește apa

 în oglinzi albastre

 ca ochii tăi,

ramuri de salcie

 îți mângâie fața,

regină de-ai fi

 nu s-ar aduna atâta frumusețe

în chipul tău

plin de vraja albastrelor zări.

prin glesnele tale colindă miresme

 de flori și de fruturi,

sălciile parcă au coame

 de iepe și aripi

care trec pe lângă tine

 ca niște coloane dorice.

aș vrea să mergem

spre moarte amândoi

în mari singurătăți

 și-n necuprinsuri de cer

să stăm pe scările timpului

 încremeniți

și să stingem la stele

 și la luceferi până în zori

bând apă din ulciorul

 de pe coapsele tale.

să ne-mpresoare dinspre ziuă

 și frumosul și târziul

și-apoi să coborâm în noi

să ne luminăm sufletele

cu torțele amintirilor.

sâmbătă, 20 iulie 2013