trec ciutele spre miezul de pădure
prin neaua proaspătă ca de bumbac,
un zvon prelung de corn se-aude-n zare
şi-o broască întârziată sare-n lac.
copacii dorm în haina alb-a zilei
şi aripi se aud pe sus, prin crengi,
sunt vrăbiuţe mici în promoroacă
şi granguri friguroşi, umblând pribegi.
tăcerea stăpâneşte toată zarea,
a-ncremenit zăvoiul ca-n poveste,
sub nea s-a astupat de vânt cărarea
luând toată vietatea fără veste.
cerul pe vârfuri s-a pornit încoace,
curg funigei de fulgi în alb aprins,
pomi singuratici dorm în dulce pace
şi zarea toată-i un cearceaf întins.
november 28, 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu