venea iulie

venea iulie cu căldurile lui sufocante

și stăteam la vie cu luna care răsărea enormă

mi te imaginam într-o vilă de basm

cu copiii tăi care trec cu eșarfe prin piețele pustii

erai superbă cu figura ta patriciană

cu talia perfectă în bluza de borangic

pe care degetele mele o mângâiau înfiorate

în ultimul an bântuia un vânt capricios pe străzi

am stat toată noaptea la fereastră

să te zăresc printre fulgerele ploii

 de acolo se vedea o noapte limpede

aveai pulpele bronzate

văpaia din corpul tău îmi sprijinea capul

de trupul care încă și azi mai populează imaginația mea

privindu-te reflectez dincolo de geam

unde s-au dus acele clipe

iulie la vie pare un exil voluntar într-o lume a singurătății

unde văd cum fumegă verzi miriștii

în abureala unui soare care a alunecat sub orizont

după care vii tu zâna mea de dincolo de timp.

luni, 24 iunie 2013

ploaia de iunie

plouă peste valea copilăriei, limpedea ploaie,

îmbrățișază copacii și câmpul și dealul și muntele,

plouă ca atunci când ne-am cunoscut, aruncată de vânt

de pe strășini și noi fără umbrele dansam

și ploaia cădea în torente deschise, fără sfârșit,

coborând pe drumuri de lut la munte,

cădea ceas după ceas ca o artilerie automată

până intra în oase, până intra în vară,

ploaia neașteptată, lunga surpriză, contemplată

de amândoi în seara aceea de vis,

ploaia pe care o ascultam ca pe o muzică

împreună cum se întorcea în noapte cu sunete stranii

să ne spele dragostea noastră care se umpluse

de zgură, tu râdeai, sub fusta lungă picioarele goale

îți înghețaseră, ploaia îți curgea pe spate,

ne afundam brațele unul în altul,

lumina plecase din cuiburi, umezeala

lăsase ascunse păsările care dormeau sub brațul nopții,

auzeam ploaia crescând în arteziene,

umplând aerul serii de mister și frumusețe,

aripile cerului coborâseră peste lume

și ne îmbrățișaseră și pe noi în maramele de vis

 ale pufului de întuneric, căldura sufletului tău

plină de foc și zăpadă, răcoarea pe care

o învăluiai între buze făcea din cuvintele tale

 un susur de crânguri, cu tine am descoperit vara,

cerul și misterul ploii de iunie…

vineri, 14 iunie 2013

peisaj

peisaj

râul putrezește, pe alee florile cântă

se vede panglica palidă a munților,

frunze, trunchiuri fragile, ierburi, lună,

plopii aidoma unor spânzurători

duc toate drumurile în infinit,

holderlin însingurat trăiește cufundat

în tăcere, ploaia dă târcoale pe cer,

o vară cu ploi aiuritoare, înfuriată,

oamenii se mișcă rigid ca niște paiațe,

din plămânii paradisului curge fericirea,

se prelinge ca mierea pe un fagure de lumină,

pe care se bat toți oropsiții lumii,

cad heruvimi cu luciferice străluciri

care repictează în culori un cer cenușiu și palid,

nici luna, nici copacul în care

sta plantată, nici plopii cu foșnetul lor

nu mai au nicio rațiune fără tine

aș vrea să te desprind din ramă

și să-ți ating trupul alb cum e creta

pârjolită de mare și bătută de vânt,

te odihnești pe candoarea nisipului,

potirul obrajilor, desenul coapselor,

murmură un acord mut, un fel de bach

în surdină, întinzându-te ca lentoarea

 unei feline cuprinsă de căldurile tropicale,

femeie goală cu frumusețea-ți trecătoare,

te fixez în eternitate ca rafael

pe pânza memoriei spre a hrăni

rădăcinile vieții viitoare.

joi, 13 iunie 2013