totul cade in târziu,
nu mai vii si nu mai viu,
e un timp trist si veneric
ochii cad in intuneric.
noaptea tot mai mult ne umple,
ne dă albul pe la tâmple,
uităm locul dragostei,
când ne sărutam sub tei.
locurile-s mai pustii
de când nu te-atept să vii,
cerurile plâng si ele,
picurând in apă stele.
in fiece dimineaţă,
s-a surpat nădejdea-n ceată,
izvoarele nu mai curg,
ne-a ars dragostea pe rug.
universul se incuie,
golgota mai greu se suie,
cade greul in eres
si lacrima intr-un vers...
2 mai 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu