PLAJA ÎN ZORI

femeia stă întinsă la poale de cer,
colb de soare adună în palmele-i dulci,
râu de doruri îi circula prin artere
şi-n inimă i se topesc roci de dragoste
din vulcanul spasmodic al iubirii.

frigurile dragostei au prins-o
numărând eşecurile
şi privind pescăruşii ce-şi iau zborul
spre cerurile învolburate,
în timp ce prin ochii ei,
plopii marini trec ca nişte amintiri
în care iluziile dansează
pe nisipul proaspăt al dimineţii.

speranţă nouă,
cânt de orhidee,
vise
prin care femeia
preschimbă gândurile
în coliere sau inele de aur
cu care intră în altarul
melancoliei,
ţinând între palme
tâmplele păgâne
care i-au ucis visele.

ooo, voluptate,
unde e zarea aceea
când el îi întindea o floare
şi ea o punea în dreptul inimii ca scut?

8 mai 2010