cobor

cobor...

cobor din veşnicii

 în parcul cu poeme,

citesc pe cer, prin stele

 filele cu ispite,

prin goluri de spirale,

 alunec în delir,

în vântur de lumină

 şi-n nopţi de întuneric,

topit în rana dulce,

 lăsată de străbuni,

blestem de cruci uitate,

prin  pustii cimitire,

mă vântură prezentul

 ca pe-o cenuşă arsă,

un fel de drum dantesc

spre veşnicia-ntoarsă.

mă clatin sub zodii,

eretic blestem,

mi-e frică de moarte,

de moarte mă tem.

de-ar fi veşnicia,

un rai din poveşti,

pe roata eternă

 a tragerii mele,

fericitul final

ar fi o cunună

cu celeste nuntiri

într-o lume mai bună...

6 decembrie 2010