zăpadă
ce trist balsam
a venit peste noi
cu polenuri de gheaţă,
umile,
ostoind tot frigul
din oase
în cea mai albă din zile.
un flaut parcă
trece prin trup
cu amintiri duioase
după o coapsă vergină
de lună
cu sânii –n angoase.
stihii nefaste
din răsărit
luminează
zăpezile caste,
cerul,
un candelabru
aprins,
în zodii nefaste.
16 decembrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu