amurg plin de mituri
amurg plin de mituri
te voi muta-n cântec de liră,
sub teiul înflorit,
vom incendia luna,
din stele, curcubeu –ştergar,
vom face sub povara nopţii
şi eu, visător, peste zări de nesomn
voi culege pajuri de umbre
şi te voi îmbrăca în dulămi de argint.
gândul îmi va trece nomad
prin foşnetul de cetini şi brad
şi-ţi voi şterge lacrimile brumate
de-atâta singurătate.
sterpe treceri în legendă
când urechile rămân surde
în violetul clipelor absurde.
acolo unde nu ajunge
decât închipuirea,
amurgul se topeşte-n noapte,
sub vântul cald şi plin de şoapte.
...şi ochiul lăcrimând de dor
se varsă tot într-un izvor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu