scrisoare

scrisoare

câteodată voi veni în visul tău

ca un oaspete neaşteptat;

deschide-mi uşile

şi nu mă lăsa să stau afară-n drum.

voi intra uşor

şi voi străpunge întunericul

ca să te privesc.

apoi îţi voi da un sărut

 şi mă voi întoarce la meseria mea.

iau seama astăzi

şi descopăr

cât e de trist să nu ştii

unele lucruri.

de atâta singurătate

am uitat limba în care vorbesc.

altădată ascultam îngerii,

doinele, sonatele, poemele patetice,

dar niciodată glasul inimii.

călătoream prin ţări închipuite,

prin insule exotice, prin sahare si siberii,

turist pribeag,

şi mă zbăteam între ură şi iubire,

dar de când am murit

totul a devenit eternitate...

chiar dacă voi apărea în visele tale,

primeşte-mă

să-ţi închid pleapele cu sărutul meu.

23 noiembrie 2010