logodnă

Logodnă

Arse ca de flacără,

Privirile-ţi scapără,

Printre lacrimi şi văpăi

Sar scântei din ochii tăi.

Îţi cad lacrime duios

Şi eu ţi le-adun de jos

Curăţ iarba şi pământul

Şi le-arunc să le ia vântul.

Bătu-te-ar cerul cu stele

Precum vântul frunzele.

Că prea des m-ai înşelat

Noaptea pe ceru-nstelat.

Te-am visat ca fată mare

Ca o mare mişcătoare,

Chiar dacă ar fi să pier

Eu vin, mânrdo, să te cer.

Şi te cer de la izvoare,

De la ape curgătoare,

De la marea-nvolburată

Îţi cer chipul tău de fată.

De la noapte, de la ceaţă,

De la norii care-ngheaţă,

De la stele, de la astre,

De la marile dezastre,

Căci mă doare taina ta

Şi te pot, mândro,ierta.

Văd in fiece amurg

Cum şuviţele îţi curg

Şi cum numele-ţi şoptit

Mi-a dat viaţă de trăit.

Dar-ar Dumnezeu să-ţi deie,

Chipul gingaş de femeie,

Nu de vise de nălucă

Să-ţi vină dorul de ducă...

De eşti ,îngere,-ntre noi

Fă-ne unul pe-amândoi

Şi aruncă-ne în rai

Pe dumnezeiescul plai

Căci am luat două inele

Să ne logodim în stele.

21 noiembrie 2010