duminică, 24 octombrie 2010

Proorocire

proorocire
nori  suri se pieptenă pe cerul nopţii,
sosit-a iară dulce anotimp,
chircit  pe-un braţ de frunze moarte
eu sunt armura întinsă peste timp.

tot număr toamnele an după an,
 o oară bate undeva din limbă,
şi toate mi se par căzute-n van
şi toate mi se par că se preschimbă.

în jurul meu sunt sori iconoclaşti,
pierduţi prin universul plin  de stele,
şi mă întreb dacă să te mai naşti,
în lumile străine şi rebele.

nu sunt un pesimist de felul meu,
dar văd în lume răul că se-ntinde
căci lumea nu mai are dumnezeu,
                                      o stoarce răul şi-o cuprinde.


                                                de mii de ani pământul ne tot naşte

                                               de mii de ani sperăm în tot mai bine

                                            de mii de ani durerea ne tot paşte,

                                        sub graţia puterilor divine...

cântec

cântec
foaie verde trei lămâi,
de ce , mândro, nu rămâi,
să-ţi pun zarea căpătâi,
cu iubirea cea dintâi,
să te sărut, să te mângâi.
să-ţi sorb din ochi culoarea lor
si merele obrajilor
şi vraja  dulce-a buzelor
şi rodiile ţâţelor,
să fur pe veci savoarea lor...
să joc norocul tău pe cer
şi-apoi frumos în iad să pier.
şi foaie verde măr rotat,
de ce, mândro, m-ai blestemat
să tot te caut în zadar
ca să te joc din nou la zar?
să fii ispită şi noroc
într-un şăgalnic tragic joc.
şi foaie verde de-un dudău,
nu mă vorbi, mândro, de rău,
că ţi-am fost dor când tu plângeai
şi-ţi voi fi pavăză în rai
şi ţi-am mai fost si altceva
când nimeni nu te mai iubea.
şi foaie verde de stejar,
te caut, mândro, în zadar,
tu te-ai ascuns pe veci în flori,
ca să-mi dai mie iar fiori
şi te-ai ascuns, mândro, -ntr-o stea
să fii pe veci averea mea.
2007




vis

VIS

te-am visat, mamă, trecând
peste câmp înalt de zare,
zbor de paseri călătoare,
timpul tău amestecând.

te-am strigat ca să mai stai
să te văd si eu pe culme.
spre ce început de lume
tu ca îngerii plecai?

erai plânsă şi aveai,
aripi albe, dor de mamă,
şi mi se făcuse teamă,
te strigam şi n-auzeai.

zbor de paseri argintii,
ce  te duc în vis uşoare,
îngropate-n veşnicii,
triste si nepăsătoare.

te-am visat, mamă, trecând
şi în ochi aveai suspine,
genele-ţi de lacrimi pline
şi de mine întrebând…
3 septembrie 2010

meditaţie



meditaţie
în mine este o răscruce a lumii în care locuieşte
umbra tristeţilor întregului neam,
toate luminişurile din colţul inimii sunt şubrede
şi eu le golesc şi mă epuizez ca nesus,
noaptea împingându-mă spre ochiul fântânii
în care voi sălăşlui dincolo de lumea noastră.
orice astru în adâncuri zace în cuibul pietrei tăcute,
acolo poţi măsura spaţiul cu privirea ochiului de nebun
şi acidele mizerii care au circulat nevrotic prin inimile noastre,
acolo poţi visa la infinitele schimbări
 care ar fi putut să se facă şi nu s-au făcut,
acolo putem juca toate tragediile pe care nu le-am jucat
de mână cu eschil, sofocle şi euripide,
acolo desfacem în flash întunecatul orgoliu al omenirii
şi împrumutăm măşti de măscărici tuturor borfaşilor,
chiar dacă se lasă cortina grea
şi izolează locul incendiat de inimă,
totuşi bântuie căldura şi praful aurit al speranţei.
cenuşa trecutului dă frâu imaginaţiei să zburde
prin timpul care declamă, delirant, înfiorat de destin:
,,existăm!”
existăm şi nu suntem nişte marionete
 fără mâini, picioare, creier şi ochi,
viaţa noastră cade în cavalcade de culori diferite
şi doreşte să-şi înalţe adevăratul chip
spre oaze de fericire cântate psalmodic în biblii de fericire.
imprudente măşti ce suntem, n-am învăţăt
rolul din drama existenţei eterne
şi n-am văzut că timpul zgârie cortina şi-o şubrezeşte
şi sufleorul nostru, în cuşca lui, nu ne-a spus la timp
încotro s-o luăm, spre ce iluzii să ne îndreptăm...

24 octombrie 2010

duminică, 20 iunie 2010

Să râdem cu profesorul Moisil

Sâ râdem cu profesorul Moisil

 
Replici cu haz - G. MOISIL
  •  O anecdota în care nici ascultatorii, nici povestitorii, nu înteleg ce se întâmpla, se numeste roman psihologic.
  • Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învatamântului va fi atunci când nu se va schimba nimic.
  • Dragostea e o poveste în care femeile cinstite se comporta precum cocotele, iar cocotele se comporta ca femeile cinstite.
  • Mariajul e singura scapare pentru un barbat fara succese si pentru o femeie cu prea multe.
  • Dusmanii se recruteaza dintre prieteni.
  • Când îmbatrânesti, nu mai ai inima, ai cord.
  • Un lucru improvizat trebuie foarte bine regizat.
  • Ni se cere sa facem stiinta productiva si productie stiintifica. Ar fi mai bine daca am reusi sa facem stiinta stiintifica si productie productiva.
La o sedinta la Academie:
Un geolog: Eu am facut nu stiu câti km toata vara si am facut doua lucrari.
Un chimist: Eu am stat toata vara închis în cei 40 m2 al laboratorului si am facut 4 lucrari.
Moisil: Eu am stat toata vara întins pe pat si am elaborat Teoria mecanismelor automate.
  • Legile tarii nu interzic nimanui sa fie imbecil.
– Domnule profesor, credeti în vise?
- Sigur, draga! Sa vezi: acu’ câtava vreme am visat ca devenisem academician, ca eram în aula si prezidam o sedinta. Si când m-am trezit, într-adevar eram academician, eram în aula si prezidam o sedinta. 
  • – Îl cunosc bine pe cutare. Moisil: E bine sa cunosti bine pe cineva. Daca-l cunosti foarte bine, e rau.
  • Despre un matematician: Este mare în matematica, prin erorile pe care le face.
  • Scaunele prezidentiale sunt periculoase: au un microb care se urca la cap.
  • Profesorul Moisil, la 65 de ani, dupa ce si-a scrântit piciorul: Stiam ca la vârsta mea te scrântesti la cap, nu la picior.
  • La sedinta de Consiliu profesoral în vederea titularizarii, prof. Stefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, „candidatul fiind prea tânar" pentru a ocupa postul de profesor. - E un defect de care ma corectez în fiecare zi, a replicat Moisil.
Moisil, catre un meteorolog:
- Cu ce probabilitate dati prognoza timpului?
- Cu cel mult 40%, domnule profesor.
- Atunci de ce nu spuneti pe dos, ca aveti sanse de 60%!

Un prieten îi spune într-o zi:
- Matematica asta pe care o predici tu, m-am saturat de ea pâna peste gât.
Moisil:
– Dar matematica se face de la gât în sus! 
  • In timpul unui curs profesorul începe sa caute printre hârtiile pe care le avea pe masa. Nu gaseste însemnarile de care are nevoie, se opreste si spune: - Lautarii cânta dupa ureche, muzicantii, dupa note. Eu mi-am uitat notele acasa.
Explicând principiul recursivitatii:
- Esti de acord ca orice om are dreptul la un pahar de cognac?
- Da.
- Bei paharul, îl pui jos.
Esti alt om. Si cum orice om are dreptul la un pahar de cognac... si asa mai departe.

O reportera spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
- Stiti ca adevarul supara!
Moisil:
– Pe mine o teorema de matematica nu m-a suparat niciodata.
 
Cugetari

O teorema e o scrisoare de dragoste catre un necunoscut, catre acela care îi prinde nu numai întelesul, ci si toate subîntelesurile.

Un matematician face matematica fiindca vede în matematica ceva frumos, ceva interesant, ceva care îi place, ceva care îi e drag, ceva care îl tulbura, îl face sa gândeasca, sa mediteze, sa viseze.

Poate singura superioritate a calculatorului este ca se corecteaza când greseste. Om s-o faca, mai rar!


Cineva l-a întrebat: “Credeti ca e potrivit ca un profesor sa faca glume la cursuri?”. Profesorul Moisil a raspuns: “Stiinta nu e trista, decât pentru unii.”

Stiinta se razbuna ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.

Stiinta merge astazi mai repede ca omul de stiinta; ai pornit împreuna si ti-o ia înainte. Ar fi de scris odata povestea celor ce si-au pierdut rasuflarea alergând dupa propriile lor idei. Si tragedia celor ce, nevrând sa ramâna în urma, nu pot sa mai mearga înainte. Si comedia amara a celor ce neputând alerga, încearca sa opreasca puhoiul. Si dramele provocate de cei ce, neîntelegând noul, îi prigonesc pe cel ce-l practica.

Sunt pentru lucruri noi; dar mai mult decât lucrurile care sunt astazi noi, eu apreciez lucrurile care vor fi noi abia mâine.

Filozoful trebuie sa fie în stare sa înteleaga lumea de astazi, stiinta contemporana si sa se bazeze pe cele mai noi date ale stiintei, pentru a dezvolta conceptia noastra despre lume.

Marea calitate a unui sef de scoala este de a fi bucuros când e depasit de elevii sai.

libertate totala ai impresia ca e un joc de cuvinte; cel putin pentru mine pare o expresie corecta din punct de vedere gramatical, dar de fapt nu are sens, caci fiecare trebuie sa se încadreze în legile societatii.

Problema mortii este vie (la o anumita vârsta).

Tot ce e gândire corecta este sau matematica, sau susceptibila de matematizare.

Un om e uman nu numai prin defectele lui ci si prin calitatile lui.

Nici o problema nu are granite. Orice raspuns are multe.

Matematica va fi limba latina a viitorului, obligatorie pentru toti oamenii de stiinta. Tocmai pentru ca matematica permite accelerarea maxima a circulatiei ideilor stiintifice.
Nu sunt destul de sigur de excelenta metodelor mele pentru a deveni martir sustinându-le.
Stiinta nu e buna azi, daca ieri nu s-a gândit la mâine.

Se stie ca un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele sa ti se para usoare.

stiinta e formata numai din afirmatii si negatii, dar trairea unei stiinte e formata din întrebari si raspunsuri, din banuieli si îndoieli.

masura legislativa, o indicatie administrativa este una din componentele vietii unei societati; opinia publica e o alta componenta. Nu trebuie crezut ca daca se decreteaza o lege, ea se va si aplica. Nu se alica decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplica.

Pe omul cu adevarat capabil, limitele îl stimuleaza. Evident, morala nu e “puneti fratilor piedici!”, ci “daca dati de piedici, depasiti-le!”.

Eu cred ca omul trebuie sa caute sa gaseasca placerea în însasi munca lui. Consider ca munca e o pedeapsa numai daca omul nu se afla la locul potrivit, daca face altceva decât îi place.

Sunt unii oameni care cred ca matematica trebuie facuta între cutare si cutare ora. Nu e adevarat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îti vine o idee. Noaptea sau dimineata, când te scoli, când te speli, te gândesti. Daca nu te speli, te gândesti când nu te speli…

Spre deosebire de vin, stiinta nu trebuie lasata sa se învecheasca…

Noi, matematicienii, facem activitate fara planuri, nu de alta, dar ca sa ne deosebim de altii, care fac planuri, fara activitate.

Evident, practicarea stiintei e munca grea; sunt unii care, plictisindu- se sa gândeasca stiinta, cred ca e mai usor sa gândeasca despre stiinta; mare pacaleala: e mai greu. Atunci sa ne multumim sa vorbim despre stiinta. Asta da. E mai usor? Este.

Greu nu e sa ai dreptate, greu e sa convingi pe altii. Nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Si mai ales e greu sa convingi pe cei care spun ca s-au convins.

Sunt oameni care spun: exista si greseli fecunde. Nu greseala e fecunda ci îndreptarea ei.

Se stie ca o idee începe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfârseste prin a fi o prejudecata.

Sa nu se teama nimeni de lucrurile abstracte si foarte abstracte, mai ales în matematica; matematica, tocmai pentru ca este matematica, este abstracta. Cu cât un lucru este mai abstract, cu atât el îmbratiseaza domenii mai vaste si deci este aplicabil în mai multe cazuri concrete.

Unii concep stiinta ca pe o mare arhiva de politie în care sunt îndosariate toate cancanurile naturii.
Eu sunt omul care demonstreaza. Nu conving.

Cartile bune nu mor niciodata.

Un matematician de obicei e întrebat la ce serveste matematica si abia daca gaseste o ocazie sa spuna ca e frumoasa si ca lui îi serveste în primul rând fiindca îi e draga. Întelegerea unui fenomen îti schimba modul de a vedea întreaga lume si matematica îti serveste si tie sa ai un plus de cunostinte.

Aici e sarcina cea mai mare a profesorilor, care trebuie sa stie sa preia ce se stie pe lume, pentru a-i învata pe altii. Si aici e rolul mare al oamenilor de stiinta care trebuie sa inventeze lucruri noi ce nu se stiu înca. Prima conditie e de a învata ceea ce se stie.

Imaginatia e si ea o sursa de informare.

Într-adevar, daca este ceva cu care trebuie sa ramâna absolventul unor cursuri liceale, acel ceva este învatul de a gândi just.

Explozivul cel mai puternic nu este tri-nitro-toluenul, nici bomba atomica, ci ideea omeneasca.

Omul nu progreseaza decât atunci când stie ca nu poate sa faca ce vrea.

Fireste, nu orice lucru iesit din comun are neaparat si valoare, dar orice lucru de autentica valoare e, neaparat, iesit din comun.

Un om la 20 de ani trebuie sa fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat si la 60 stimat.

Întrebarile la care trebuie sa raspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ti le pui singur.

Nu cred ca exista granita între stiinta si filozofie, dupa cum nu cred ca exista granita între stiinta si tehnica.

Învatând matematica, înveti sa gândesti.

Pentru elev este esential cum rezolva problemele; pentru profesor cum le pune.

Numai prostia poate sa aiba intermitente.
Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.

Nu e de parerea ta cel ce te aproba, ci cel ce te imita.
E rau ca la batrânete dosarul medical e mai mare decât dosarul de cadre. Marele regret al vietii mele este de a nu fi avut nici unul.

 
 

__._,_.___

.
__,_._,___


joi, 3 iunie 2010

luni, 31 mai 2010

ceasul meu

ceasul meu a stat cândva
la răscruce de timpuri,
atunci am pierdut clepsidra
în nisipul de pe plaja pustie.
de-atunci ratăcesc fără timp
ca un Ulise pe-o mare agitată,
o mireasmă aspră de aer marin
şi mirosul cărnii,mătăsoase,
care respiră dorul după senzaţiile
atât de dulci şi atât de amare.
amintirile
mă inconjoară ca nişte păsări heraldice,
pescăruşi ce-şi iau zborul spre infinit.
cu fiecare rază de soare la apus
inima-mi devine tot mai grea,
marea stinge în căuş
ultimele licăriri,
vin
nopţi exotice
în care mă risipesc
ca un praf cosmic
în infinitul stelar…

marţi, 1 iunie 2010