preludiu de toamă
este toamnă iar acum,
cerul s-a-ncărcat cu fum,
la margine de drum speriat
şi soarele s-a spânzurat.
noaptea-n zdrenţe stă pe ramuri,
vântul bate trist în geamuri,
cu trena încâlcită-n spini
se plimba toamna prin grădini.
pe braţ cu coşul darnic stând,
aduce daruri tot trecând
prin pieţe , magazine, târguri
sfidând tristeţea din amurguri.
în giulgiul zâmbetului ei,
sclipesc doar câteva scântei,
frumoase clipe de iubiri
ce nu sunt decât amintiri.
sentimentalele suspine
nu mai au farmec pentru mine,
pe luciul boltei boreale
zboară doar paserile- astrale.
şi-n zborul lor doar clipele
scuturându-şi aripele
şi timpul care ne-a mintit
trec vaşnice spre asfintit.
acuma fulgerul s-a frânt,
doar al tristeţii toamnei cânt,
şi-un soare blând cu raze reci,
îţi ies în cale pe poteci...
tăcerile de prin unghere
sunt singurele la veghere
şi cad în sufletul meu greu
ca norul peste curcubeu.
ca prometeu legat de stâncă,
cu rana-n suflete adâncă,
un vultur hrăpăreţ mă roade,
şi veşnicia-n mine scade.
voi rătăci sub alte zodii,
păzit de ierburi si de rodii,
voi lăsa ziua cea de azi
pribegilor păstori nomazi.
15 septembrie 2010
