nu deştepta din somn tăcerea

nu deştepta din somn tăcerea

nu deştepta din somn tăcerea,

coboară-ncet ca-ntr-un cavou,

ascunde-ţi, doamnă, tu,durerea

şi n-o purta ca pe-un erou.

aproape aş vrea să nu te ştiu,

să te presimt ca pe-un parfum,

să te cunosc de timpuriu,

prin ceaţa timpului, prin fum.

în sufletul tău, orişicum,

am locuit foarte puţin

şi nu ştiu cât şi nu ştiu cum

şi de ce calea ţi-o aţin.

lasă tăcerea să se stingă,

în amintiri păşeşte-ncet

singurătatea să ne-nvingă,

în cântecul de menuet.

niciun cuvânt, te rog, nu spune,

căci de-ai vorbi, eu nu aud,

soarta a vrut să se răzbune

pe un destin aşa de crud.

23 septembrie 2010