stranii doruri
stranii doruri dorm în suflet
ca-ntr-o urnă funerară,
şi le ţin aşa pitite
până pe la primăvară.
atunci dorurile mele,
cer veşmânt spre alte zări
şi le dau drumul să zboare
pe tăcutele cărări.
ca şi paseri călătoare
ele zboară spre apus,
printre razele de soare
unde mândra mi s-a dus.
24 septembrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu