mamă

mamă

mamă, mamă, un-te-ai dus,

tot te cat acolo sus,

de-ai fi-n cer steaua cea lină,

te-aş vedea după lumină,

de-ai fi steaua căzătoare

te-aş căuta prin izvoare,

de-ai fi luceafăr de seară,

mi-ai face ochii povară,

tot uitându-mă pe sus,

unde dumnezeu te-a pus.

fericită totuşi eşti

printre îngerii cereşti ,

stelele ştiu să te cheme,

făcându-ţi viaţa poeme,

doamne sfinte, cerule,

sfinte, înţeleptule,

fă-o ca s-ajungă-n rai,

grijă tu de ea să ai,

fă-o ca să nemurească

în hlamindă-mpărătească,

s-o găsesc în ape-adânci

izvorâte dintre stânci,

fă-o iar din nou ce-a fost,

să aibă şi ea un rost,

când se-nchina ca să se  culce,

 cu glasul ei atât de dulce,

glasul ei, cântec  de bucium,

codri-n plânset şi în zbucium,

toamnele-melancolii,

mângâierea de copii,

plângă-i urma, plângă-i pasul

că atâta i-a fost masul,

luna nopţilor senine

s-o vegheze în suspine,

îngerii fie-i aproape,

somnul legănat de ape...

15 septembrie 2010